TV műsor

Folcloristul transilvănean Zoltán Kallós s-a stins din viaţă

Külföld, 2018.02.14

Zoltán Kallós, personalitate marcantă a folcloristicii maghiare, care a colectat şi a studiat fără deosebire de naţionalitate tradiţiile a trei popoare: a maghiarilor, a românilor şi a romilor din Ardeal şi Moldova, s-a stins din viaţă miercuri după-masă la vârsta de 91 de ani.

Vestea a fost confirmată agenţiei ungare de presă MTI de către reprezentantul Fundaţiei Kallós Zoltán. Conform comunicării, renumitul folclorist a decedat după o scurtă suferinţă în locuinţa sa din Răscruci.

Folcloristul şi cercetătorul de muzică populară, laureat al Premiul "Kossuth Lajos" - cea mai înaltă distincţie de stat ungară acordată pentru merite deosebite în cultivarea şi păstrarea culturii maghiare -, distins de cu Lanţul Corvin pentru activitatea depusă în interesul ştiinţei şi culturii maghiare, şi de asemenea artist al naţiunii s-a născut în data de 26 martie 1926 la Răscruci (judeţul Cluj). A fost distins totodată şi cu cel mai de seamă premiu acordat pentru păstrarea patrimoniului cultural, Premiul Europa Nostra şi cu premiul publicului.

După absolvirea Academiei de Muzică din Cluj a devenit profesor în anul 1955 la Lespezi, printre ceangăii din Moldova, după aceea în zona Ghimeş (Valea Trotuşului). Între 1957 şi 1958 a fost instructor de specialitate la Casa Creaţiilor Populare din Târgu Mureş. În 1958, a fost arestat şi încarcerat pe baza unor acuzaţii inventate, iar după eliberarea sa a lucrat între anii 1959 şi 1968 în zona Ghimeş (Valea Trotuşului) la o întreprindere de industria lemnului, dar şi-a continuat activitatea de cercetare şi colecţionare etnografică.

A devenit liber-profesionist în 1969. şi-a dedicat întreaga forţă activităţii de cercetare şi colecţionare, asumându-şi efectuarea unor mici proiecte de cercetare în zona Ghimeş (Valea Trotuşului), ţara Călatei, Câmpia Transilvaniei şi Moldova. Pe lângă folclorul poetic, obiceiurile populare şi dansurile populare, a fost interesat şi de obiectele de uz casnic confecţionate din piele, lemn, materiale textile şi ceramică, precum şi de ornamentica cusută sau brodată pe haine, stofe de mobilă, perdele şi cuverturi de pat.

Şirul de publicaţii semnate de Zoltán Kallós a fost inaugurat de Balladák könyve (Cartea baladelor) în 1969, care a fost extrem de apreciat atât de specialişti, cât şi de publicul cititor. Volumul a fost reeditat în anul 2014, fiind completat cu multe documente. Această imensă colecţie de surse, care este de fapt capodopera artistică şi ştiinţifică a marelui folclorist, cuprinde peste cinci sute de variante de balade, incluzând întreg materialul ediţiei precedente - acesta fiind completat cu versiuni încă nepublicate de texte şi melodii, precum şi o anexă care conţine 20 de ore de înregistrări sonore originale.

Cercetătorul care vorbea limba maghiară, română şi cea romanes a colectat şi a studiat fără deosebire de naţionalitate tradiţiile acestor trei popoare în satele situate în jurul comunei Sic (judeţul Cluj) în nordul Câmpiei Transilvaniei; în satele de pe Valea Nadăşului în ţara Călatei, precum şi printre ceangăii din zona Ghimeş (Valea Trotuşului) şi Moldova. Activitatea de cercetare-colecţionare a condus la notarea a 15 mii de melodii populare şi publicarea a 26 de casete dintre care 8 cu balade. A publicat mai multe discuri de bachelită şi CD-uri cu muzică populară în Ungaria, unul dintre discuri fiind scos şi în Statele Unite. Zoltán Kallós a şi interpetat muzică, vocea lui fiind păstrată de discul înregistrat împreună cu ansamblul de muzică populară Ökrös. Numele lui se leagă indisolubil de mişcarea de revitalizare, instruire şi învăţare a dansurilor populare din Ardeal şi Ungaria, numită "táncházmozgalom" (mişcarea caselor de dansuri populare), iniţiată şi patronată multă vreme de el.

În 1992, a reuşit să redobândească moşia familială ce a fost confiscată în 1950. În vederea păstrării patrimoniului material şi spiritual, şi-a oferit întreaga avere pentru a înfiinţa deja în acel an Fundaţia Kallós Zoltán, care între timp a devenit un adevărat centru al diasporei maghiare interne, fiind compus dintr-o grădiniţă, o şcoală, un centru de cultură şi un muzeu. Conacul a găzduit prima expoziţie publică în 1998, iar după renovarea clădirii a fost inaugurat Muzeul şi Centrul de Artă Populară "Kallós Zoltán", care găzduieşte propria colecţie de porturi populare şi obiecte de uz casnic ce provin din Câmpia Trasilvaniei şi ţara Călatei, precum şi de la saşii din Transilvania. "Eu am colecţionat [artă populară], pentru că am considerat că atât cântecele, dansurile şi baladele, cât şi obiectele sunt minunate" - motiva renumitul folclorist propria pasiune de salvare a culturii populare. Colecţia ce conţine aproximativ 6.000 de exponate, adunate din zone folcloristice chiar îndepărtate una de cealaltă, a fost aranjată şi organizată sub formă de expoziţie publică, într-o manieră unică, tocmai de Zoltán Kallós. Suprafaţa de expoziţie a fost dublată prin sprijinul financiar al statului maghiar în anul 2017.
(MTI)


Véleménye van? Szóljon hozzá!



Tetszett a cikk?

Ha igen, kérjük like-olja weboldalunkat!
Kövess minket a Facebookon!