Volumul "Condamnat la tăcere" - (Le)hallgatásra ítélve semnat de Zoltán Mihály Nagy şi Denisa Bodeanu conţine, pe lângă studiul celor doi istorici-cercetători, o selecţie a documentelor de interceptare din biroul episcopului din perioada 1957-1960.

În prezentarea sa, Gábor Bánkuti, profesor asociat la Universitatea din Pécs, a reamintit faptul că Márton Áron a fost eliberat din închisoare în 1955, iar din iunie 1957 i s-a impus domiciliul forţat. Din acest moment Securitatea i-a interceptat conversaţiile. Documentaţia clasificată despre episcop cuprinde 80.000 de pagini şi conturează o imagine detaliată şi autentică despre personalitatea episcopului şi despre deciziile diecezei.

Mihály Zoltán Nagy a declarat că procesele verbale arată ce însemna să "te afli pe o muchie de cuţit" într-o epocă istorică foarte dificilă. Potrivit istoricului, prelucrarea cantităţii imense de documente a reprezentat pentru el un permanent exerciţiu spiritual.

Scriitorul András Visky, directorul artistic al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, a remarcat în glumă: "mai degrabă, nu citiţi această carte şi trăiţi în linişte". Prin afirmaţia sa s-a referit la natura tulburătoare a documentelor.

În opinia scriitorului, evanghelia lui Márton Áron este radicală, dar acest radicalism lipseşte bisericii în zilele noastre. Într-o predică ţinută în faţa studenţilor seminarului teologic, episcopul le-a spus că trebuie să-şi asume misiunea de preot în condiţii mai dificile decât creştinii care trăiau în catacombele timpurii ale creştinismului. "El le-a spus: veţi muri, dar veţi fi fericiţi", a concluzionat scriitorul.

Potrivit lui András Visky, Márton Áron şi-a dat seama că este inutil să conspire în conversaţiile sale, trebuie să spună aceleaşi lucruri inamicului său ca şi celor apropiaţi, iar acest aspect a dat o putere uriaşă cuvintelor sale.

Mihály Zoltán Nagy a mai declarat că autorii intenţionează să publice încă două cărţi cu procesele verbale de interceptare ale episcopului.