Cazul Mikó: exemplul model al stopării retrocedării imobilelor în România - SINTEZĂ
Külföld, 2018.11.08
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă joi sentinţa definitivă în procesul pentru restituirea Colegiului Reformat Székely Mikó din Sfântu Gheorghe.<br /> Considerată una dintre cele mai prestigioase şcoli din Ţinutul Secuiesc, clădirile acestei instituţii educaţionale au fost naţionalizate în 1948 de către statul comunist român. Conform documentului de naţionalizare, imobilele au fost luate de la Biserica Reformată. În anul 2002, statul român a restituit imobilele Bisericii Reformate. Mai târziu însă, în urma unei plângeri, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a iniţiat un proces penal împotriva membrilor comisiei de retrocedare care, în noiembrie 2014, au fost condamnaţi la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare, iar imobilele au fost naţionalizate din nou. Noua cerere de restituire a Bisericii a fost respinsă în mai 2016 de către comisia de restituire. În primă instanţă, în cadrul procesului de anulare a deciziei de respingere, Judecătoria Braşov nu a acceptat dovezile Bisericii care demonstrau că anterior imobilele reprezentau proprietatea sa.
Înfiinţarea institutului de învăţământ din Sfântu Gheorghe a fost hotărâtă în 1857 de către Eparhia Reformată a Ardealului. Construcţiile, finalizate în 1892, au fost realizate din donaţii publice, donaţii individuale, subvenţii de stat şi din resursele proprii ale Bisericii.
Statul Român a adoptat în anul 2000 o Hotărâre de Guvern pentru retrocedarea unor clădiri naţionalizate în timpul comunismului. Punerea în aplicare a hotărârii a fost sarcina unei comisii de retrocedare formată din trei membri, care în 2002, după examinarea documentelor care atestau proprietatea, a emis procesul verbal de retrocedare. În baza acestuia, Eparhia Reformată din Ardeal a intabulat clădirea şcolii şi locuinţele adiacente ale cadrelor didactice.
Locuinţele cadrelor didactice însă au fost vândute către locatarii acestora, astfel locatarii ajungând într-un conflict cu Biserica. Iniţial, între părţi s-a desfăşurat un proces civil la sfârşitul căruia, în 2006, instanţa a hotărât că întregul complex de clădiri reprezintă proprietatea Bisericii. Ulterior, cumpărătorii apartamentelor au făcut o plângere penală împotriva membrilor comisiei de retrocedare.
În sentinţa pronunţată de prima instanţă, în iunie 2012, cei doi membri maghiari ai comisiei de restituire, Attila Markó şi Tamás Marosán au fost condamnaţi de Curtea de Apel Braşov la închisoare cu executare, în timp ce Silviu Clim la închisoare cu suspendare. Instanţa a dispus şi renaţionalizarea imobilului. Verdictul a scandalizat comunitatea maghiară din Transilvania. În septembrie 2012 zeci de mii de persoane au participat la un protest denumit "Ziua adevărului" organizat în piaţa centrală din Sfântu Gheorghe.
În noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat sentinţa din prima instanţă doar prin faptul că a dispus ca toţi cei trei membri ai comisiei să fie condamnaţi la închisoare cu suspendare. Ca răspuns la sentinţă, în noiembrie 2014, în cadrul şedinţei extraordinare al Eparhiei Reformate din Ardeal, episcopul Béla Kató s-a oferit să îşi dea demisia, adunarea generală, însă, l-a reconfirmat în funcţie printr-un vot exprimat în unanimitate. Într-o hotărâre adoptată, adunarea generală a declarat că Biserica nu a dorit niciodată proprietăţile altora, în schimb ţine la propriile imobile şi nu va renunţa sub nicio formă la Colegiul Székely Mikó, nici la alte proprietăţi pe care statul român le deţine în mod abuziv.
Biserica Reformată a depus apoi o nouă cerere de restituire pentru clădirile instituţiei de învăţământ. Comisia nou-formată, care a examinat cazul în mai 2016, nu a mai avut curajul să ia din nou o decizie de restituire, după ce membrii comisiei anterioare au fost condamnaţi. Biserica a iniţiat o acţiune civilă pentru clădiri, dar Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea în decembrie 2016.
Argumentele din rechizitoriul formulat de DNA în procesul penal îndreptat împotriva membrilor comisiei de restituire s-au regăsit, mai târziu, la baza refuzului cererii ulterioare de restituire a Colegiului Székely Mikó şi apoi la baza refuzului majorităţii cererilor de restituire. Comisia şi instanţele au considerat ca fiind relevant argumentul conform căruia Biserica a construit imobilele disputate cu sprijin de la stat şi cu strângere publică de fonduri, iar din moment ce în Transilvania, succesorul legal al statului maghiar este statul român, proprietăţile se cuvin statului român. Avocatul bisericii, profesorul Emőd Veress a argumentat că dacă imobilul ar fi fost proprietatea statului român, nu ar fi fost necesară naţionalizarea acestuia în 1948.
Comisia şi instanţele de judecată au considerat ca fiind un obstacol juridic în calea restituirii faptul că la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, Colegiul Székely Mikó, precum şi majoritatea imobilelor disputate de Biserică, nu au fost intabulate în proprietatea Bisericilor, ci pe un proprietar care făcea parte din structurile interne ale Bisericilor, fără personalitate juridică. De exemplu, ca proprietar al instituţiei de învăţământ de la Sfântu Gheorghe, în cartea funciară a fost înregistrat "Colegiul Ev. Ref. Székely Mikó" (Evanghelic Reformat). Potrivit lui Emőd Veress, acest lucru se explică prin faptul că practica din perioada respectivă era de a înregistra destinaţia imobilului. Avocatul a prezentat, însă, şi decretul din 1911 al Ministerului de Justiţiei din Ungaria, care a prevăzut tocmai posibilitatea transcrierii imobilelor astfel intabulate în favoarea Bisericii.
Statul Român a adoptat în anul 2000 o Hotărâre de Guvern pentru retrocedarea unor clădiri naţionalizate în timpul comunismului. Punerea în aplicare a hotărârii a fost sarcina unei comisii de retrocedare formată din trei membri, care în 2002, după examinarea documentelor care atestau proprietatea, a emis procesul verbal de retrocedare. În baza acestuia, Eparhia Reformată din Ardeal a intabulat clădirea şcolii şi locuinţele adiacente ale cadrelor didactice.
Locuinţele cadrelor didactice însă au fost vândute către locatarii acestora, astfel locatarii ajungând într-un conflict cu Biserica. Iniţial, între părţi s-a desfăşurat un proces civil la sfârşitul căruia, în 2006, instanţa a hotărât că întregul complex de clădiri reprezintă proprietatea Bisericii. Ulterior, cumpărătorii apartamentelor au făcut o plângere penală împotriva membrilor comisiei de retrocedare.
În sentinţa pronunţată de prima instanţă, în iunie 2012, cei doi membri maghiari ai comisiei de restituire, Attila Markó şi Tamás Marosán au fost condamnaţi de Curtea de Apel Braşov la închisoare cu executare, în timp ce Silviu Clim la închisoare cu suspendare. Instanţa a dispus şi renaţionalizarea imobilului. Verdictul a scandalizat comunitatea maghiară din Transilvania. În septembrie 2012 zeci de mii de persoane au participat la un protest denumit "Ziua adevărului" organizat în piaţa centrală din Sfântu Gheorghe.
În noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat sentinţa din prima instanţă doar prin faptul că a dispus ca toţi cei trei membri ai comisiei să fie condamnaţi la închisoare cu suspendare. Ca răspuns la sentinţă, în noiembrie 2014, în cadrul şedinţei extraordinare al Eparhiei Reformate din Ardeal, episcopul Béla Kató s-a oferit să îşi dea demisia, adunarea generală, însă, l-a reconfirmat în funcţie printr-un vot exprimat în unanimitate. Într-o hotărâre adoptată, adunarea generală a declarat că Biserica nu a dorit niciodată proprietăţile altora, în schimb ţine la propriile imobile şi nu va renunţa sub nicio formă la Colegiul Székely Mikó, nici la alte proprietăţi pe care statul român le deţine în mod abuziv.
Biserica Reformată a depus apoi o nouă cerere de restituire pentru clădirile instituţiei de învăţământ. Comisia nou-formată, care a examinat cazul în mai 2016, nu a mai avut curajul să ia din nou o decizie de restituire, după ce membrii comisiei anterioare au fost condamnaţi. Biserica a iniţiat o acţiune civilă pentru clădiri, dar Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea în decembrie 2016.
Argumentele din rechizitoriul formulat de DNA în procesul penal îndreptat împotriva membrilor comisiei de restituire s-au regăsit, mai târziu, la baza refuzului cererii ulterioare de restituire a Colegiului Székely Mikó şi apoi la baza refuzului majorităţii cererilor de restituire. Comisia şi instanţele au considerat ca fiind relevant argumentul conform căruia Biserica a construit imobilele disputate cu sprijin de la stat şi cu strângere publică de fonduri, iar din moment ce în Transilvania, succesorul legal al statului maghiar este statul român, proprietăţile se cuvin statului român. Avocatul bisericii, profesorul Emőd Veress a argumentat că dacă imobilul ar fi fost proprietatea statului român, nu ar fi fost necesară naţionalizarea acestuia în 1948.
Comisia şi instanţele de judecată au considerat ca fiind un obstacol juridic în calea restituirii faptul că la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, Colegiul Székely Mikó, precum şi majoritatea imobilelor disputate de Biserică, nu au fost intabulate în proprietatea Bisericilor, ci pe un proprietar care făcea parte din structurile interne ale Bisericilor, fără personalitate juridică. De exemplu, ca proprietar al instituţiei de învăţământ de la Sfântu Gheorghe, în cartea funciară a fost înregistrat "Colegiul Ev. Ref. Székely Mikó" (Evanghelic Reformat). Potrivit lui Emőd Veress, acest lucru se explică prin faptul că practica din perioada respectivă era de a înregistra destinaţia imobilului. Avocatul a prezentat, însă, şi decretul din 1911 al Ministerului de Justiţiei din Ungaria, care a prevăzut tocmai posibilitatea transcrierii imobilelor astfel intabulate în favoarea Bisericii.
(MTI)
Véleménye van? Szóljon hozzá!