Cel care a produs scânteia Revoluţiei române din 1989, László Tőkés a spus: după căderea dictaturii ceauşiste a crezut că a venit vremea ca românii şi maghiarii să îşi rezolve problemele comune, ca cei care au luptat împreună împotriva unui inamic comun să se regăsească reciproc, "să fraternizeze". El a remarcat: atmosfera de atunci a stat sub semnul bunei-credinţe, motiv pentru care restaurarea comunistă care a urmat a stârnit surpriză.

Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei, Sándor Lezsák, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului Ungariei, Zsolt Németh, István Szent-Iványi, fost politician SZDSZ şi Ferenc Kulin fost politician MDF au evocat şi ei momentele din decembrie 1989 şi primele lor călătorii în România, în ianuarie 1990.

Potrivit lui Kulin: graţie lucidităţii lui József Antall, care ulterior a devenit prim-ministrul Ungariei, voluntari din Ungaria nu au căzut pradă diversiunii ceauşiste şi nu au pornit să lupte în Transilvania, la auzul veştii false că în România ar avea loc un pogrom împotriva maghiarilor. Acesta a amintit: unul din personajele cheie ale schimbării de regim din România, Gelu Voican-Voiculescu a mulţumit delegaţiei MDF, în ianuarie1990 la Bucureşti, pentru aceasta. Ceauşescu a încercat să rămână la putere încercând să provoace izbucnirea unui conflict româno-maghiar.

Sándor Lezsák a spus: a simţit deja în decembrie, când a sosit cu un transport de ajutoare la Târgu Mureş, că România nu este pregătită pentru schimbare. Acesta consideră că în Ungaria pregătirile au început în 1956.
Zsolt Németh a amintit: şi în Ungaria, cauza maghiarilor din Transilvania a pornit manifestarea revelatoare a Opoziţiei. Protestele de solidaritate cu maghiarii din Transilvania, care au angrenat sute de mii de persoane în Ungaria a făcut inevitabilă schimbarea din ţara vecină. Astfel, puterea comunistă aflată la putere în Budapesta s-a confruntat cu capacitatea de mobilizare a nou-alcătuitei Opoziţii.