În cadrul conferinţei vor fi susţinute prelegeri pe tema politicilor statului comunist român cu privire la minorităţile maghiară, sârbă, germană, greacă, turcă, evreiască şi romă.
În deschiderea evenimentului, preşedintele UDMR, Hunor Kelemen, a anunţat: seria de evenimente de Centenar nu a fost organizată de UDMR pentru a irita pe alţii, sau să "dea neîncetat peste nas" majorităţii româneşti cu acele promisiuni pe care în urmă cu 100 de ani românii din Transilvania le-au făcut minorităţilor, la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, ci pentru a iniţia un dialog ţintit spre viitor cu societatea românească.

"Nu putem porţiona şi împărţi frăţeşte trecutul, dar poate, dacă vorbim sincer despre el avem şansa de a crea împreună viitorul. Să vorbim despre ce s-a întâmplat în ultimii o sută de ani cu minorităţile, în ce situaţie suntem în 2018, cine suntem, încotro ne îndreptăm, ce ne-am dori, ce aşteptări avem de la populaţia majoritară" - a formulat politicianul.

În opinia lui Kelemen, trebuie discutate prejudecăţile, despre cum a încercat puterea românească în ultimii o sută de ani, în mod repetet şi folosind mai multe mijloace, să asimileze minorităţile. Liderul UDMR crede că trebuie creată posibilitatea ca majoritatea românească să se destăinuie: de ce priveşte încă, în 2018, maghiarii din Transilvania ca pe un pericol la securitatea naţională. Acesta a opinat, majoritatea este tot timpul responsabilă de relaţia dintre majoritate şi minoritate, iar proiectul viitorului trebuie formulat în comun, de către majoritatea românească şi minorităţile naţionale.

Sociologul István Horváth, preşedintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN), instituţie parteneră în organizarea evenimentului de la Târgu Mureş, a spus: la început politica României comuniste cu privire la minorităţi a fost diferenţiată. Relaţiile internaţionale şi puterea ţării mamă, aprecierea prietenoasă sau duşmănoasă a acesteia, au contribuit şi ele la modul în care statul relaţiona cu maghiarii, sârbii, germanii sau evreii. Cercetătorul a afirmat, însă, că în ciuda diferenţelor au fost momente de cotitură pe care le-au resimţit toate minorităţile, iar acestea s-au petrecut aproape simultan şi în celelalte state ale taberei comuniste. Horváth crede că a venit momentul de a scrie istoria fiecărei minorităţi şi a desena astfel politica României privind minorităţile.

Preşedintele ISPMN a vorbit şi despre faptul că - în viziunea sa - regimul comunist român nu a dorit să asimileze, ci mai degrabă să dea afară, să alunge minorităţile. În România - faţă de procesele de omogenizare din Iugoslavia - determinant a fost procesul etnicizării românismului.