ICCJR a admis în parte apelul formulat de către Anna Horváth împotriva sentinţei din prima instanţă şi a achitat-o pe aceasta de pedeapsa aplicată pentru spălare de bani. A menţinut, însă, pedeapsa aplicată pentru trafic de influenţă. Instanţa a hotărât ca executarea pedepsei de 2 ani de închisoare să fie suspendată pe termen de supraveghere de 4 ani. În această perioadă, fostul viceprimar va trebui să se prezinte în mod regulat la Serviciul de Probaţiune Cluj, va trebui să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, va trebui să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau a locului de muncă, va trebui să comunice autorităţilor informaţii cu privire la mijloacele sale de existenţă şi va trebui să anunţe orice deplasare care depăşeşte 5 zile. Instanţa a dispus, totodată, ca fostul viceprimar UDMR să presteze şi 100 de zile de muncă în folosul comunităţii Asociaţiei Filantropice Medical-Creştină Cluj sau Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj.

Celălalt inculpat al dosarului, omul de afaceri Zsolt Fodor a fost condamnat de către instanţă la un an şi jumătate de închisoare cu suspendare, pentru cumpărare de influenţă.

După pronunţarea sentinţei, Anna Horváth a comunicat: ca jurist ştie că nu este de competenţa sa să comenteze şi explice o sentinţă definitivă. A adăugat însă că, după ce va primi motivarea sentinţei, se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a beneficia de "ultima şi tardiva posibilitate" de a arăta propriul adevăr. A specificat, totodată, că va pune la dispoziţia Bibliotecii de Cercetare în Jurisprudenţă "Bálint Kolosváry" întregul material al procesului, pentru ca acesta să poată fi analizat şi cercetat.

La ultima şedinţă a cauzei, pe 3 aprilie, avocaţii apărării au invocat că parchetul îşi bazează acuzaţiile pe interceptări manipulate ale Serviciului Român de Informaţii, traduse eronat în limba română. Avocatul Annei Horváth a spus: nici judecătorul care a judecat cauza pe fond nu a stabilit că este neapărat vorba de o infracţiune în acest dosar, ci doar că aşa se poate concluziona.

Curtea de Apel Cluj a condamnat-o pe Anna Horváth în martie 2018 la doi ani şi opt luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi spălare de bani. După pronunţarea sentinţei, Horváth a anunţat că "potentaţii statului securist" au decis că viceprimarul maghiar al Clujului reprezintă un pericol la adresa securităţii naţionale, iar voinţa lor a fost împlinită de către instanţă.

Prin menţionarea poliţiei politice a dictaturii comuniste, aceasta a făcut trimitere la faptul că DNA a demarat ancheta care o viza, în octombrie 2016, după ce SRI a urmărit-o timp de luni de zile şi i-a interceptat convorbirile, invocând securitatea naţională. Curtea Constituţională a României a stabilit anterior că instanţele nu pot lua în considerare probele bazate pe supravegheri, interceptări derulate de către serviciile secrete, dar în cazul Annei Horváth nu s-a ţinut cont de această decizie.

Potrivit rechizitoriului, fostul viceprimar a acceptat de la un om de afaceri, în iunie 2016, 60 de abonamente la un festival din Cluj-Napoca, destinate voluntarilor din campania electorală. În schimb, aceasta a promis că va urgenta eliberarea unor documente legate de o autorizaţie de construcţie pentru un proiect imobiliar al omului de afaceri.

Din cauza măsurilor coercitive luate împotriva sa în octombrie 2016 viceprimarul nu şi-a mai putut exercita atribuţiile, motiv pentru care a demisionat din funcţie în martie 2017. De atunci lucrează ca vicepreşedinte al UDMR, responsabil de administraţiile locale.