Béla Kató, episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, a citat în predica sa rostită în faţa criptei povestea din Vechiul Testament, potrivit căreia Moise i-a făcut pe evreii care au ieşit din Egipt să jure că vor lua cu ei osemintele strămoşului lor, Iosif.

"Trebuie să purtăm cu noi osemintele lui Bethlen Béla deoarece dacă noi - cei cărora Dumnezeu le-a dat fericire astăzi şi posibilitatea de a avea mai mult - nu avem astfel de modele nu vom supravieţui", a spus episcopul.

După cum a evocat, Bethlen Béla nu a devenit mizantrop nici după ce statul comunist l-a privat de toate bunurile sale şi l-a întemniţat. El a reactionat cu modestie şi cu calm chiar şi atunci când, după eliberarea din închisoare, a trebuit să se întreţină prin muncă fizică, trăind în condiţii mizerabile. Lucrând ca grădinar se bucura de aerul curat, iar atunci când lucra ca hamal, îşi considera munca un exerciţiu fizic. Iar atunci când inundaţiile de pe Someş din 1970 au afectat oraşul său, Becleanul, groful deposedat de avere şi trăind în condiţii mizere, a trimis din Cluj 1000 de lei sinistraţilor din Beclean.

Péter Szilágyi, subsecretar de stat al Cancelariei Prim-ministrului, a avertizat în discursul său: putem păstra ceea ce avem doar dacă ţinem la el. El a recomandat publicului concepţia despre viaţă a lui Bethlen Béla. "Dacă nu noi, cine va păstra rădăcinile noastre milenare aici, în Bazinul Carpatic?" - a citat reflecţia aristocratului ardelean.

Cheia supravieţuirii maghiarilor - a spus el - se află, ca şi până acum, în coeziunea peste frontiere. El şi-a exprimat dorinţa ca viaţa lui Bethlen Béla să fie un sprijin şi un etalon pentru deciziile luate azi, "pentru ca şi noi să rămânem oameni în vremuri neomeneşti".

Cripta ramurii de Beclean a familiei Bethlen a fost construită în 1884, nenumăraţi membri ai familiei fiind înmormântaţi în ea. Monumentul ruinat a fost restaurat de Fundaţia Házsongárd, cu sprijinul de 30 de milioane de forinţi (73,7 de mii de euro) din partea statului ungar. Mai mulţi membri ai familiei Bethlen au participat la binecuvântarea criptei.

Vineri dimineaţa, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare de la Cluj, istoricul János Kristóf Murádin a evocat figura lui Bethlen Béla. Născut în 1888 şi decedat în 1979, el a ales să rămână în Transilvania în trei momente importante din viaţa lui. După retrocedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria în 1940, a fost numit prefect al comitatelor Bistriţa-Năsăud şi Solnoc-Dăbâca, ambele cu majoritate românească. După ce Ungaria a fost ocupată de armata germană, la 19 martie 1944 a demisionat din funcţii, totuşi, la solicitarea guvernului format în 29 august a preluat începând din 1 septembrie funcţia de guvernator civil al Transilvaniei de Nord. În această calitate şi-a dedicat toată energia pentru a minimiza pagubele provocate Transilvaniei de înaintarea armatei sovietice.

În 1945, în cadrul unui proces înscenat, tribunalul popular comunist l-a condamnat la cinci ani de închisoare, dar după ce pedeapsa a fost executată şi contele a refuzat să plece în Ungaria, el a fost deţinut fără proces timp de încă trei ani în închisorile cele mai cumplite. Bethlen Béla a fost reabilitat de un tribunal român în 1959.