Ministerul şi-a exprimat opinia cu privire la modificarea, de către Primăria Dărmăneşti, prin înfiinţarea unei parcele româneşti, a cimitirului militar din Valea Uzului ca urmare a solicitării bloggerului Dan Tanasă, celebru pentru lupta sa în justiţie împotriva simbolurilor şi inscripţiilor maghiare.

Potrivit ministerului, cimitirul militar din Valea Uzului a fost realizat de către Societatea "Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război" în 1926-1927, atunci când aceasta a îngropat acolo, lângă cele aprox. 350 de morminte ale unor soldaţi ai armatei austro-ungare, rămăşiţele pământeşti ale 900 de soldaţi de diverse naţionalităţi. Ministerul a specificat că, până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în acest cimitir au ajuns rămăşiţele a aprox 1300 de soldaţi.

Ministerul a mai menţionat că în 1984-85, respectiv în 1988-89, mormintele şi memorialele militare româneşti şi străine au fost inventariate, iar potrivit evidenţei realizate atunci, "în localitatea Valea Uzului, comuna Sânmartin, judeţul Harghita" figura un cimitir în care erau înhumaţi eroi de mai multe naţionalităţi, printre care români, maghiari, germani, ruşi, italieni şi sârbi. Prin acest lucru, ministerul a confirmat caracterul internaţional al cimitirului şi apartenenţa sa de judeţul Harghita.

Ministerul a făcut referire şi la convenţiile internaţionale privind mormintele şi monumentele de război, respectiv la legea românească nr. 379/2003 care reglementează statutul acestora, precum şi la hotărârea de guvern nr. 635/2004 cu normele de aplicare a legii. Din legea românească a citat şi fragmentul care prevede că întreţinerea şi protejarea monumentelor militare româneşti aflate pe domeniul public sau privat al unităţilor teritoriale este sarcina administraţiilor locale sau judeţene.

MApN este, acum, cea de-a patra instituţie de stat din România care arată că Primăria Dărmăneşti nu a acţionat în mod legal atunci când a înfiinţat o parcelă românească în cimitirul militar din Valea Uzului. Anterior, Ministerul Culturii şi Inspectoratul de Stat pentru Construcţii au declarat, deja, că autorităţile locale din Dărmăneşti au eliberat în mod ilegal autorizaţia de construire pentru realizarea solei, iar autoritatea de achiziţii publice a constatat, de asemenea, ilegalitatea. În acelaşi timp, Ministerul Culturii a specificat că nu şi-a dat acordul nici pentru acea renovare a cimitirului, care a avut loc cu sprijinul statului maghiar, iar potrivit interpretării bloggerului Dan Tanasă, MApN spune acelaşi lucru.

Anterior, Agerpres a raportat, în baza informaţiilor primite de la ONCE, că în cimitirul din Valea Uzului sunt îngropaţi 149 de soldaţi români identificaţi şi 8 neidentificaţi; alături de aceştia, aici se mai află rămăşiţele pământeşti ale 1155 de soldaţi care au aparţinut unor armate străine. Dintre aceştia, 794 sunt maghiari, 108 germani, 4 ruşi, 3 sârbi, 2 austrieci, 2 italieni şi 242 neidentificaţi. În acelaşi timp, au fost făcute publice schiţele şi observaţiile efectuate în timpul transformării din 1926-1927 a cimitirului. Potrivit acestora, sunt îngropaţi aici 1197 de soldaţi, dintre care 794 maghiari, 242 necunoscuţi, 121 de germani, 22 ruşi, 11 romani, 3 sârbi, 2 italieni şi 2 austrieci. Pe o hartă a cimitirului, trasată manual, societatea a arătat, în 1927, că există 6 parcele maghiare, una austriacă şi una germană.

Maghiarii din Transilvania au aflat la sfârşitul lunii aprilie că Primăria Dărmăneşti a amenajat, în mod arbitrar, o solă românească în cimitirul din Primul Război Mondial, unde a amplasat 50 de cruci de beton şi un monument în memoria unor eroi români necunoscuţi.

Din punct de vedere administrativ, localitatea Valea Uzului aparţine de comuna Sânmartin din judeţul Harghita, care se află la 33 km distanţă, dar oficiile de cadastru ale judeţului Harghita şi Bacău au căzut de acord că zona din jurul localităţii aparţine de Dărmăneşti, aşezare aflată la 25 km distanţă. În baza acestui acord, primarul oraşului din judeţul Bacău a intabulat terenul pe care se află cimitirul, pe numele aşezării din Moldova. Ultimul locuitor al aşezării s-a mutat de aici în anul 2017.