La vernisaj, compozitorul György Selmeczi l-a numit pe Korniss unul din maeştrii care a înţeles timpul în care trăia, "fără de care nu există gândire maghiară contemporană". Selmeczi consideră că fotograful este capabil să imortalizeze dinamismul timpului. În substraturile fotografiilor sale povestea este omniprezentă, povestea fotografului, povestea subiectului, care, totodată "sunt şi poveştile noastre".

Prezent la eveniment, Péter Korniss a rememorat: şi-a petrecut copilăria la două case distanţă de Palatul Bánffy, care îi găzduieşte acum expoziţia. Acesta a remarcat că "fotograful este la cheremul realităţii", rezultatul muncii sale poate fi influenţat de o mie de factori externi. Artistul a adăugat că pentru el oamenii au fost tot timpul cei mai importanţi, cei care l-au onorat cu încrederea lor şi au stat în faţa obiectivului său. Acest lucru i s-a părut important, deoarece - aşa cum a formulat - până la un anumit punct, subiecţii se supun fotografului.

Korniss a fost primit la vernisajul expoziţiei din Cluj-Napoca de o compoziţie a lui György Selmeczi, scrisă special pentru această ocazie. La evenimentul care face parte din Zilele Culturale Maghiare din Cluj, pe lângă publicul festivalier au fost prezenţi şi bărbaţi şi femei din comuna Sic, îmbrăcaţi în port popular, care apăruseră în fotografiile lui Péter Korniss.

Distins cu Premiul Kossuth şi Premiul memorial Pulitzer, Péter Korniss s-a născut în 1937 la Cluj-Napoca, iar din 1949 locuieşte la Budapesta. Ca fotograf documentarist şi-a dedicat mai bine de cincizeci de ani din viaţă imortalizării culturii şi modului de viaţă al ţăranilor, aflate pe cale de dispariţie.