Universitatea din Szeged face cercetări pentru combaterea secetei în Bazinul Carpatic
Külföld, 2021.06.18
Cercetătorii geografi de la Universitatea din Szeged (SZTE) studiază cauzele climatului, din ce în ce mai uscat, din Bazinul Carpatic, cu consecinţele sociale şi economice ale acestui fenomen, prin utilizarea metodelor moderne ale sistemului informatic geografic (GIS). În opinia specialiştilor, prognoza efectelor schimbărilor climatice şi prevenirea consecinţelor acestora pot fi eficiente numai prin analize geografice complexe, se arată într-un comunicat remis de Direcţia de relaţii publice a instituţiei de învăţământ superior, agenţiei ungare de presă MTI.
Convenţia pentru combaterea deşertificării a fost adoptată de Naţiunile Unite, la data de 17 iunie 1994, iar de atunci, în fiecare an, în această zi, se organizează o campanie mondială pentru a atrage atenţia asupra efectelor secetei, care necesită cooperări internaţionale, se arată în comunicat.
János Rakonczai, profesor al Departamentului de Geoinformatică, Geografie fizică şi Mediu al Universităţii din Szeged, a explicat că procesul de deşertificare este parţial legat de schimbările climatice globale, dar în multe locuri este amplificat de impactul social. Principalul criteriu al deşerturilor este cantitatea medie anuală a precipitaţiilor sub 200 de milimetri. În Ungaria, media regională anuală nu s-a situat niciodată sub 400 milimetri, potrivit datelor de măsurare de peste 100 de ani, iar precipitaţii mai mici de 200 milimetri nu au fost niciodată măsurate în decurs de un an, în niciun loc de măsurare certificat.
Pe baza datelor din ultimii 120 de ani, precipitaţiile scad, însă, în ultimii 50 de ani s-a observat o tendinţă opusă. Acest lucru se datorează perioadei mai uscate de 20 de ani care a început la mijlocul anilor 1970, perioadă în care cantităţile de precipitaţii au fost doar sub medie. Acest interval de timp a provocat o scădere semnificativă a nivelului apelor subterane în spaţiul dintre Dunăre şi Tisa şi în regiunea Nyírség.
Activitatea umană şi schimbările climatice, ambele sunt responsabile de climatul din ce în ce mai uscat dintre Dunăre şi Tisa. Un semn palpabil al acestui fenomen este creşterea frecvenţei secetelor. Efectele secetelor sunt deosebit de pronunţate în zonele cu soluri nisipoase. Fenomenul a avut un rol esenţial în abandonarea terenurilor arabile de către fermieri, încă din anii '90.
Potrivit lui Károly Barta, profesor asociat al Departamentului de Geoinformatică, Geografie fizică şi Mediu al Universităţii din Szeged, oportunităţile pentru o prognozare credibilă a secetei trebuie căutate în umiditatea solului. În timp ce prognoza meteo poate oferi informaţii semnificative până la 10-12 zile, solul păstrează "amprenta precipitaţiilor" chiar şi câteva luni, acesta fiind cel mai important indicator al secetelor din viitor. La un sol, în aprilie, uscat şi tare ca piatra, chiar şi la cantităţi medii de precipitaţii, pot fi şanse mai mari pentru secetă severă, în timp ce, la un sol aproape saturat, chiar şi pe vreme mai uscată decât media, vegetaţia are şanse mult mai mari de supravieţuire.
János Rakonczai, profesor al Departamentului de Geoinformatică, Geografie fizică şi Mediu al Universităţii din Szeged, a explicat că procesul de deşertificare este parţial legat de schimbările climatice globale, dar în multe locuri este amplificat de impactul social. Principalul criteriu al deşerturilor este cantitatea medie anuală a precipitaţiilor sub 200 de milimetri. În Ungaria, media regională anuală nu s-a situat niciodată sub 400 milimetri, potrivit datelor de măsurare de peste 100 de ani, iar precipitaţii mai mici de 200 milimetri nu au fost niciodată măsurate în decurs de un an, în niciun loc de măsurare certificat.
Pe baza datelor din ultimii 120 de ani, precipitaţiile scad, însă, în ultimii 50 de ani s-a observat o tendinţă opusă. Acest lucru se datorează perioadei mai uscate de 20 de ani care a început la mijlocul anilor 1970, perioadă în care cantităţile de precipitaţii au fost doar sub medie. Acest interval de timp a provocat o scădere semnificativă a nivelului apelor subterane în spaţiul dintre Dunăre şi Tisa şi în regiunea Nyírség.
Activitatea umană şi schimbările climatice, ambele sunt responsabile de climatul din ce în ce mai uscat dintre Dunăre şi Tisa. Un semn palpabil al acestui fenomen este creşterea frecvenţei secetelor. Efectele secetelor sunt deosebit de pronunţate în zonele cu soluri nisipoase. Fenomenul a avut un rol esenţial în abandonarea terenurilor arabile de către fermieri, încă din anii '90.
Potrivit lui Károly Barta, profesor asociat al Departamentului de Geoinformatică, Geografie fizică şi Mediu al Universităţii din Szeged, oportunităţile pentru o prognozare credibilă a secetei trebuie căutate în umiditatea solului. În timp ce prognoza meteo poate oferi informaţii semnificative până la 10-12 zile, solul păstrează "amprenta precipitaţiilor" chiar şi câteva luni, acesta fiind cel mai important indicator al secetelor din viitor. La un sol, în aprilie, uscat şi tare ca piatra, chiar şi la cantităţi medii de precipitaţii, pot fi şanse mai mari pentru secetă severă, în timp ce, la un sol aproape saturat, chiar şi pe vreme mai uscată decât media, vegetaţia are şanse mult mai mari de supravieţuire.
(MTI)
Véleménye van? Szóljon hozzá!